Jurnal de calatorie

Seara asta am avut parte de o experienta inedita. In timp ce mergeam( eu si pritena mea) pe trotuarul de pe Soseaua Nordului, pe langa Interex, o babuta ne cerea ajutorul. Initial, ne-am uitat la dansa insa ni s-a parut ca nu e neajutorabila, dar dupa cateva secunde a picat, lovindu-se la cap.
Am fugit la ea, am ridicat-o, fiind izbit de un miros de pipi(pe care cu greu il pot descrie si pe care cu greu il voi putea uita).
Acuza o lovitura la cap, si am hotarat sa o ducem acasa. Dupa parerea mea, in mod clar suferea de Alzheimer dupa privirea pierduta si memoria plapanda. Ceea ce a fost mai important a fost faptul ca isi amintea drumul spre casa si numarul blocului. A fost un drum ce a durat circa 40 de minute, un drum de circa 300 de metri printre blocuri. Ajunsi pe un teren de joaca, am inceput sa caut blocul dansei. Gasindu-l, am cautat numele de familie pe lista de plata, am urcat pana la apartamentul dansei, am sunat, mi-a raspuns sotul, un batran cam la 70-75 ani, vai de capul lui.
La auzul vestii ca sotia sa cazuse s-a speriat si a vrut sa coboare, insa i-am zis:
" Lasa, stai aici, ca nu te mai car si pe matale inapoi". Am urcat batrana pana la apartament si am lasat-o acolo, multumindu-ne.
Nu vreau sa ma laud in vreun fel, dar ma intreb ce s-ar fi intamplat cu biata femeie daca nu treceam noi pe acolo.
Oare se mai oprea cineva sa o ajute?